Topul celor mai tari bancuri despre Ceaușescu! ”Ce e lung, negru şi se hrăneşte cu cartofi?…”

Toți cei care au tăit în perioada dictaturii lui Ceaușescu probabil știu deja mult celebre glume cu acesta.

Pe vremea lui Ceauşescu, iese un timbru cu Ceauşescu. Se duce Ceauşescu, deghizat, la un oficiu poştal, să vadă cum se vinde timbrul. – Nu se vinde, spune funcţionarul. – De ce? – Nu se lipeşte. Cere Ceauşescu un timbru, scuipă pe lipici, îl pune pe un plic şi-i arată funcţionarului: – De ce spui că nu se lipeşte? Uite, se lipeşte! – Da, spune funcţionarul, dar toţi scuipă pe partea cealaltă.

Merge Ceauşescu la americani şi se dă mare că a trimis o navă spaţială pe Soare. Americanii, după ce râd copios de el, îi spun: – Domnule Ceauşescu, pe soare sunt mii de grade… Cum aţi putut trimite o nava acolo? La care, Ceauşescu: – Ha, ha, ha, eu am trimis-o noaptea…

Aflat în vizită la Scorniceşti, la părinţi, Ceauşescu găseşte televizorul spart. Supărat, îl ia la rost pe tatăl său, de ce n-a chemat pe cineva să-l repare. Tatăl îi răspunde în doi peri: – Apăi, vin mereu şi pun geamul ăla, dar cum îl pun, cum îl sparg! – Păi de ce, tată? – Vezi tu, când erai mic şi spuneai câte o prostie, îţi dădeam câte una peste bot. Şi am rămas cu obiceiul ăsta.

Pe vremea lui Ceauşescu: – Băi, bade, de ce te-au arestat? – M-am uitat la Ceauşescu! – Dar noi toţi ne-am uitat la el! – Da. Dar eu m-am uitat prin lunetă!

Manifestaţie mare, mare, lumea striga: – Ceauşescu, PCR! Ura! Ura! Unul singur, mai amărât, stă mai în spate şi nu spune nici un cuvânt. Un „om de ordine” se apropie de el şi îl întreabă: – Ce faci, tovarăşe, de ce nu strigi ura? – Sunt răguşit, răspunde acesta, dar ura e aici, în suflet.

Pe vremuri, într-o cârciumă: – Gheorghe, tu ce crezi despre Ceauşescu? – Nu pot să-ţi spun aici, în aglomeraţie! După ce ies cei doi: – Ei bine, aici nu se întâmplă nimic, aşa că pot să-ţi spun: mie-mi place tipul!

Pe vremea lui Ceauşecu ce era iarna mai rece decât apa rece? R: – Apa caldă.

Nicolae Ceauşescu în vizită la un cămin studenţesc. Studenţii, nemulţumiţi de cantină, cer să li se mărească indemnizaţia. Se aprobă creşterea de la 10 lei la 12 lei pe zi. Urmează vizita dictatorului la o puşcărie, unde deţinuţii sunt şi ei nemulţumiţi. Se aprobă creşterea îndemnizaţiei de la 5 lei la 50 de lei. Ion Gheorghe Maurer e revoltat şi cere explicaţii. Atunci Ceauşescu îi zice: – Taci mă, nu fi prost, că noi studenţi nu mai ajungem.

Leana îi spune într-o zi lui Nicu: – Auzi, Nicule, ce-ar fi să mă pui şi pe mine prim-ministru ca Dăscălescu? – Eşti nebună, Leano! Unde mai văzuşi tu ţară cu doi prim-miniştri? – Păi cum nu!? În Franţa: Jac şi Rac.

La o coadă lungă de carne, un cetăţean nervos zice către vecinul său: – Ţineti-mi şi mie rând! Mă duc să-l omor pe Ceauşescu. După o vreme se întoarce. Cum îl vede, vecinul îl şi întreabă: -Ei, cum a fost? L-ai omorât? – Încă nu. Da’ mi-am lăsat şi acolo rând.

Tovarăşul Ceauşescu se întoarce dintr-o vizită efectuată în Africa de Sud. Curioşi, ceilalţi îl întreabă cum a fost, ce a făcut acolo. – Cel mai mult mi-a plăcut la vânătoare de pliznoţi, în junglă. Toţi se uită lung. În cele din urmă, unul îşi ia inima în dinţi şi întreabă: – Nu vă supăraţi, ce sunt ăia pliznoţi? – Păi, seamănă cu oamenii, doar că sunt negrii, stau în copac şi, când îndreptam puşca spre ei, strigau: «Please not, please not!».

La o coadă lungă de carne, un cetăţean nervos zice către vecinul său: – Ţineti-mi şi mie rând! Mă duc să-l omor pe Ceauşescu. După o vreme se întoarce. Cum îl vede, vecinul îl şi întreabă: -Ei, cum a fost? L-ai omorât? – Încă nu. Da’ mi-am lăsat şi acolo rând.

Sursa: Adevărul